Când să ignori criticismul
Atunci când oamenii aruncă cu pietre.
 
Culegere si prelucrare de: Ionică Raceală
 
Cuvinte brutale produse de gânduri brutale ………… și o altă victimă este biciuită către o moarte sfâșietoare de inimă. De sigur, urmașii Domnului ar trebui să se aștepte la un tratament nedrept. Este parte a vieții de creștin. Apostolul Pavel i-a reamintit lui Timotei:

„Tu, însă, ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile și suferințele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Åžtii ce prigoniri am răbdat; și totuș Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toți ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți.“ (2 Timotei 3:10-12).
În cea mai faimoasă predică a Sa, Isus a declarat: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!“
Din moment ce înclinația de a critica va descrește și pe măsură ce creștem în asemănarea cu Domnul nostru și acceptăm chemarea Sa, trebuie să existe o metodă mai bună de a ne raporta la felul cum ceilalți își dau frâu liber cuvintelor.
 
Terapie pentru un Suflet Lovit
Există o soluție biblică. Pavel a fost adesea prada limbilor ascuțite, și nu doar din partea necredincioșilor. Una din cele mai bolnave biserici l-a etichetat pe apostolul Pavel ca un eșec total.
·        Pavel, tu nu știi să vorbești.
·        Pavel, tu nu ești un adevărat apostol.
·        Pavel, tu nu ești foarte talentat.
·        Pavel, tu nu ești un lider bun.
·        Pavel, cu handicapul tău, lași o impresie proastă.
·        Pavel, atunci când te comparăm cu alții, nu te ridici la înălțimea așteptărilor. Pur și simplu nu ești eficace.
Zvonuri de felul acesta trebuie să fi rănit, mai ales de la oameni pe care Pavel îi condusese la Domnul și pentru care dedicase mult timp să-i încurajeze în noua credință.
Corintenii au îndrugat verzi și uscate despre Pavel. Era ca o clasă de biologie, iar el era subiectul disecat verbal. Așezându-l pe masa laboratorului, murdară de sânge, ei au decretat: „Ești un eșec, Pavel, și trebuie s-o știi…………. , un eșec total.“
El nu știa asta și nu avea nici o intenție să știe. Citește răspunsul său:
Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui. Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea; totuși, nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea, să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu.“ (1 Corinteni 4:1-5).
Politicos, dar la subiect: „Nu îmi pasă.“ Când a devenit evident că detractorii nu erau mesageri ai cerului, apostolul a alungat orice sentimente apăsătoare: „Îmi pasă foarte puțin dacă sunt judecat de voi sau de vreun oricare alt tribunal omenesc.“
 
Trebuie să știi cine ești
 
Perspectiva adesea hotărește rezultatul. Åži asta se întâmplă mai ales atunci când ești ținta criticismului care îți este azvârlit în față. Părerea noastră despre sine hotărește cât de bine trecem peste cuvintele aspre.
Pavel cunoștea această perspectivă. Deși răspunsul lui Pavel la criticism din 1 Corinteni 4 nu este galeria inițială a gândurilor lui Dumnezeu cu privire la ai Săi, există câteva portrete de neuitat, ca cele din versetul 1: „Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos, și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.“
Åži ca un slujitor autentic al lui Isus Hristos, tu vâslești. Nu ca o favoare, ci pentru că ăsta e locul tău. Nu se oferă alegeri, nu se urmăresc cariere, ci se îndeplinesc sarcini și datorii. Cu dragoste, de sigur, dragoste pentru Stăpân, cu toată inima, tot sufletul și toată puterea – însă o dragoste ce își găsește expresia pe genunchiul plecat. Faci ceea ce ți se spune, chiar dacă nimeni nu mai face asta. O faci când nimeni nu ar îndrăzni. O faci fără să fii recunoscut. Fără să fii apreciat. O faci pur și simplu pentru că ești slujitorul Său, la cheremul Lui. Dacă există lauri pentru ceea ce s-a cerut, tu știi Cine îi merită cu adevărat. Dacăexistă ceva neplăcut …….dacă e să te gândești, nu ești surprins, asta este parte a statutului de slujitor. Isus a spus: „Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: ‹‹Suntem niște robi netrebnici, am făcut ce eram datori să facem.››“ (Luca 17:10)
Așadar, ce te deranjează?
Te clatini cumva, șocat de criticismul fără scrupule? E de înțeles. Dar, ajustându-te la realitatea de „acum“, mai este ceva care te-a făcut să te îndoi? Te chinuie ecoul părerilor celorlalți? Te îngrozește gândul de a sta în fața oamenilor care au auzit lucruri care pur și simplu nu sunt adevărate? Te temi că vorbele care au străpuns te vor costa progresul, profesia, să nu mai vorbim de prieteni, și tu pur și simplu nu poți să te debarasezi de asta? De asemenea, este de înțeles să te clatini din cauza șocului. Dar a te clătina de la ceva mai mult decât șocul înseamnă că nu poți să spui împreună cu Pavel: „Îmi pasă foarte puțin“, deoarece ești o persoană onestă, și chiar îți pasă destul de mult.
Slujitorilor nu le pasă prea tare pentrucă ceea ce fac, ei fac datorită Stăpânului. Este responsabilitatea Stăpânului să se ocupe de consecințe. Este povara Sa, nu a slujitorului, să controleze critica și să se lupte cu urmările.
Așadar, și ce dacă ai încurajat, sprijinit și chiar ai plâns din cauza criticilor, care ți-au smuls o bucată din piele? Nu tu ai ales să le slujești celor care te critică, ci Dumnezeu. Alegerea ta a fost să fii un slujitor. El ți-a desemnat sarcina de a sluji cuiva despre care El știa că va mușca mâna care îl hrănește. Åži, ca un slujitor nedemn, tu doar ți-ai făcut datoria. Ai făcut ce ți s-a spus.
Unde trăiesc eu încă se mai merge în partea din spate a camionului. Oprindu-se la fiecare casă din drum, cei doi oameni fac ceea ce puțini mai vor să facă. Uneori adună un capăt de masă, un taburet, poate o bancă….. lucruri care mi se par destul de bune. Alteori strâng obiecte care miros îngrozitor. Dar cei doi fac ceea ce trebuie să facă, chiar dacă trebuie să adune ceva acoperit cu viermi. Ca angajați ai companiei de salubritate, acestor oameni nu prea le pasă.
Iar eu?! Când merg prin cartierul meu, se știe despre mine că mă uit la un balansoar de la bordura trotuarului, la floriile din fața caselor, la masinile sau la culorile cu care sunt decorate casele, doar să văd dacă e ceva ce aș putea să admir. Dar gunoiul? Gunoiul infestat cu viermi? În nici un caz. Sunt foarte selectiv. Altcineva poate să se ocupe de așa ceva. Din moment ce nu sunt un angajat al salubritații, sunt foarte mofturos.
Trebuie să fim privițila Dumnezeu. De aceea, Pavel i-a răspuns Lui, și nu criticilor. ……….. ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 4:1). Cine sunt „ispravnicii“? Gândește-te la un agent de bursă, responsabil de banii altcuiva sau la o stewardesă care are grijă de nevoile pasagerilor – aceasta este ideea din spatele afirmației lui Pavel. Acesta este al doilea portret din galeria apostolului. Pentru el, bunurile încredințate – hrana adevărului – erau „tainele lu Dumnezeu“ administrate pentru Stăpân. A hrăni gospodăria Stăpânului era o responsabilitate copleșitoare, bucătarul neîndrăznind să improvizeze rețetele desemnate. Nu era cina proprie a lui Pavel, pe care să o falsifice. Totul îi aparținea lui Dumnezeu – hrana, darurile pentru a o pregăti, priceperea de a sluji așa cum trebuie, atunci când trebuie, pentru oamanii care trebuie. Toate acestea erau de
Amintește-ți cine sunt cei din audiența ta. Tu îți trăiești viața ta, îți folosești darurile tale spirituale, slujești ca un servitor, iar audiența ta constă într-Unul singur. La urma urmelor, Îi vei da socoteală doar Lui. El, și numai El, hotărește ce este și ce nu este succesul.
Asta nu înseamnă că oamenii nu ar trebui să dea socoteaală în fața altora. Din contră. Domnul așează în viața noastră oameni care sunt împuterniciți de El pentru a ne trage la răspundere în sferele lor diferite de influență. Ei sunt, ca să dăm câteva exemple, supraveghetori, învățători, pastori, prezbiteri, diaconi, oameni din conducere și reprezentanții statul.
Dar sunt unii care pur și simplu își asumă rolul acesta. Ei cred că toate problemele – greșelile, succesele, munca prost făcută, cât și cea de calitate, cele spuse și cele nespuse – trebuie să se afle pe biroul lor. Sunt alții care pe drept au datoria de a supraveghea, dar abuzează de ea. Ei nu îi trag pe oameni la răspundere, ci îi execută.
Când ți se spune, fie de către uzurpatorul puterii, fie de cel care abuzează de ea, „Asta nu poți să o tai“, trebuie să îți amintești cine face tăieturile, la urma urmei. Dacă facem asta, putem spune împreună cu Pavel: „prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată“ (1 Corinteni 4:3).
Una din cele mai mari greșeli pe care le poți face în lucrarea de slujire este să crezi că lucrezi pentru altcineva.
·        Lucrez pentru cei de la conducere.
·        Lucrez pentru prezbiteri ∕ diaconi.
·        Lucrez pentru pastorul mai în vârstă.
·        Lucrez pentru biserică în general.
·        Lucrez pentru confesiunea religioasă căreia îi aparțin.
·        Lucrez pentru școală.
      Åži cea mai mortală este atitudinea impresarului spiritual: „Lucrez pentru mine însumi.“
              Nu! Tu ești un slujitor al viului Dumnezeu și, pe deasupra, un slujitor nedemn. Tu lucrezi pentru El. Dumnezeu Își așează slujitorii în diferite locuri, pentru a-Åži împlini scopurile. Deși trebuie să ne supunem, cu o atitudine pozitivă și cu toată puterea, celor cărora li s-a oferit autoritate asupra noastră, noi de la EL vom auzi cuvintele: „Bine, rob bun.“
                De ce, atunci, să ne influențeze criticismul nefondat? Te-ai folosit de capacitățile împrumutate de către cer pentru a-ți îndeplini sarcinile desemnate ție de către Domnul? Le-ai îndeplinit cu o sârguință înflăcărată? Ai fost și mai ești docil? Mai ești dispus să fii corectat dacă nu ai dreptate sau dacă ți se arată o cale mai bună?
               Dacă ai spus „Da“? Atunci, prietene, scapă de sentimentele apăsătoare!
 
Când să ignori criticismul