1. Cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divină, prin oamenii sfinți ai lui Dumnezeu, care au vorbit și au scris, mișcati de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredințat omului cunoștința necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experienței, descoperirea supremă a doctrinelor și raportul demn de încredere al intervențiilor lui Dumnezeu in istorie.
[sus]
2. Dumnezeirea. Exista un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane coexistând din veșnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate și pretutindeni prezent. El este infinit și mai presus de întelegerea omeneasca, dar cunoscut totusi prin faptul că S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare și slujire de către întreaga creațiune.
[sus]
3. Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl cel veșnic este Creatorul, Izbăvitorul, Susținătorul și Stăpânul întregii creațiuni. El este drept și sfânt, milos și îndurător, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie. Calitățile și capacitățile manifestate in Fiul și Duhul Sfânt caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.
[sus]
4. Dumnezeu Fiul. Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit, neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel Făgăduit de Dumnezeu. De buna voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru, și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.
[sus]

5. Dumnezeu Duhul Sfânt. Dumnezeu Duhul Cel Veșnic a fost activ impreuna cu Tatăl și cu Fiul în lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.
[sus]

6. Creațiunea. Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și, tot El, a așezat in Scriptură raportul autentic al activității Sale creatoare. In șase zile Dumnezeu “a făcut cerurile și pământul” și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al incheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creațiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era “foarte bună”, declarând slava lui Dumnezeu.
[sus]

7. Natura omului. Bărbatul și femeia au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu, dotați cu individualitate și cu libertatea de a gândi și de a acționa. Deși au fost creați ca ființe libere, reprezentând o unitate indivizibilă a corpului, minții și spiritului, erau dependenți de Dumnezeu pentru viață, suflare și toate celelalte. Când primii noștri părinți nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependența lor de El și au căzut din înalta lor poziție, pe care au avut-o când au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu în ei a fost mânjit și au devenit supuși mortii. Urmașii lor au împărtășit această natură căzută împreună cu consecințele ei. Aceștia se nasc cu slăbiciuni și tendințe spre rău. Dar Dumnezeu, in Hristos, a împăcat lumea cu Sine și, prin Duhul Său, a refăcut în muritorii pocăiți chipul Făcătorului lor. Creați spre slava lui Dumnezeu, ei sunt chemați să-L iubească pe El, să se iubească unii pe alții și să aibă grijă de cele din jurul lor.
[sus]

8. Marea luptă. Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos și Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa și suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o ființă creată și inzestrată cu libertatea de a alege, prin înalțarea de sine, a devenit Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei părți a îngerilor. El a introdus spiritul de rebeliune în lumea aceasta atunci când a dus în păcat pe Adam și pe Eva. Acest păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire, dezordine în lumea creată și, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului. Privită de întreaga creațiune, această lume a devenit arena conflictului universal, din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi indreptățit. Pentru a ajuta pe poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite Duhul Sfânt și pe îngerii Săi credincioși să-l călăuzească, să-l ocrotească și să-l susțină pe calea mântuirii.
[sus]

9. Viața, moartea și învierea Domnului Hristos. În viața Domnului Hristos, de desăvârșită ascultare de voința lui Dumnezeu, în suferințele Sale, în moartea și învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut singurul mijloc de ispașire pentru păcatul neamului omenesc, astfel că aceia care prin credintă primesc această ispășire să poată avea viață veșnică și întreaga creațiune să poată înțelege mai bine sfânta și infinita iubire a Creatorului. Această ispășire desăvârșită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu și bunătatea caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru și, în acelaș timp, ea aduce împăcare și regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare și expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forțelor răului și, acelora care acceptă ispășirea, le asigură biruința finală asupra păcatului și a morții. Ea declară domnia Domnului Isus Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din ceruri și de pe pământ se va pleca.
[sus]

10. Experienta mantuirii. În infinita Sa iubire și milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuti neprihănirea lui Dumnezeu. Condusi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaștem păcătoșenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră și  manifestăm credința in Isus, ca Domn și Hristos, ca Înlocuitor și Exemplu. Aceasta credință, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului și este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptățiți, înfiați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu și eliberați de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuți din nou și sfințiți. Duhul reânnoiește mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre și ni se dă  puterea de a trăi o viață sfântă. Rămânând în El, devenim părtași de natură divină și avem asigurarea mântuirii, acum și în ziua judecății.
[sus]

11. Creșterea în Isus Hristos. Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra forțelor răului. Cel care a supus spiritele demonice în timpul slujirii Sale pământești, a înfrânt puterea lor și a făcut ca pedeapsa lor finală să fie sigură. In timp ce umblăm cu Domnul Isus în pace, bucurie și avem asigurarea iubirii Lui, biruința Sa ne dă și nouă biruintă asupra forțelor răului, care caută în continuare să obțină controlul asupra noastră. Dar Duhul Sfânt locuiește în noi și ne dă putere. În timp ce ne consacrăm fără încetare lui Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, suntem eliberați de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai trăim în întuneric, nu ne mai temem de puterile răului, de neștiința și de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viață.
În această nouă libertate în Domnul Isus, suntem chemați să creștem în asemănarea cu caracterul Său, având comuniune zilnică cu El in rugăciune, hrănindu-ne din Cuvântul Său, meditând asupra acestuia și a providenței divine, cântând pentru lauda Sa, adunându-ne pentru închinare și participând la misiunea Bisericii.
În timp ce ne angajăm în slujirea iubitoare a celor din jur și în mărturisirea mântuirii Sale, permanenta Sa prezență cu noi prin Duhul Sfânt, va transforma fiecare clipă și fiecare activitate într-o experiență spirituală.
(Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39;    1 Ioan 4:4; Evr. 10:25).
[sus]

12. Biserica. Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și pentru proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica iși trage autoritatea de la Hristos, care este întruparea Cuvântului scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei traiesc pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței, al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca El să poata s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va prezenta Sieși o biserică glorioasă, cumparată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără prihană.
[sus]

13. Rămășița și misiunea bisericii. Biserica universală  este compusă din toți aceia care cred cu adevarat în Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspandit, o rămășiță a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect o lucrare de pocăință și reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să participe personal la această lucrare mondiala de mărturisire.
[sus]

14. Unitatea trupului lui Hristos. Biserica este un corp de credincioși, compus din mulți membri, chemați din toate națiunile, semințiile, limbile și  noroadele. În Hristos, noi suntem o nouă creațiune; deosebirile de rasă, cultură, educație și naționalitate, cum și diferențele dintre cei de sus și cei de jos, dintre bogat și sărac, dintre bărbat și femeie nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Noi suntem cu toții egali în Hristos care, prin acelaș Spirit, ne-a legat într-o unică comuniune cu El și intre noi; noi trebuie să slujim și să fim slujiti fără părtinire și prejudecăți. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtășim aceeași credință și nădejde și dăm tuturor o mărturie unanimă. Această unitate iși are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.
[sus]

15. Botezul. Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră de a umbla intr-o viață  nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.
[sus]

16. Cina Domnului. Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus, ca o expresie a credinței in El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență a comuniunii, Hristos este prezent pentru a se întâlni cu poporul nostru și a-l întări. Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia in umilință, asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor credincioșilor creștini.
[sus]

17. Darurile și slujbele spirituale. Dumnezeu a revărsat asupra toturor membrilor bisericii Sale din orice generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecarui membru după cum voiește, darurile aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie biserica pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi, aceste daruri cuprind funcții in vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii, slujirii din iubire până la sacrificiul  de sine, penru ajutorarea și încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație, evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niste slujitori credincioși ai harului felurit lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.
[sus]

18. Darul profeției. Între darurile Duhului Sfânt se află și profeția. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămășiței și a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevărului învestit cu autoritate, aducând bisericii încurajare, călăuzire, instruire și mustrare. Ele declară in mod clar că Biblia este etalonul după care orice învățătură și experiență trebuie să fie verificată.
[sus]

19. Legea lui Dumnezeu. Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci și exemplificate în viața Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia și hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea și relațiile omului și sunt obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și etalonul după care se desfășoară judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot in evidenta păcatul și trezesc un simțământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har și nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru concetățenii noștri. Ascultarea care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viața și intărește în acest fel mărturisirea creștină.
[sus]

20. Sabatul. Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit in cea de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, cere păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută comuniune cu Dumnezeu și între credincioși. El este un simbol al răscumpărării in Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plina de bucurie a acestui timp sfânt, de seara si până seara, de la apus de soare pană la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.
[sus]

21. Administrarea creștină a bunurilor vieții. Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a incredințat timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de El și față de aproapele nostru, precum și prin faptul ca Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de binecuvantarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.
[sus]

22. Comportamentul creștin. Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul  Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate in viața Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă bine acelora a căror adevarată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihna corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dieta cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a medicamentelor și a narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.
[sus]

23. Căsătoria și familia. Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu in Eden. Isus, a proclamat-o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și cu tovarașul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia, fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț, Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață,- cu exceptia cazurilor de adultery – și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii care se încred total, unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de iubire, prin călăuzirea Duhului Sfânt și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Părinții trebuie să-si crească astfel copiii, încât aceștia să iubească și să asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei, constituie unul din semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.
[sus]

24. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc. Există un sanctuar în ceruri, adevaratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de Domnul. În el, Domnul Hristos slujeste în favoarea noastră, punând la dispoziția credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse o dată pentru totdeauna pe cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa de mijlocire la data înalțării Sale. In 1844, la sfarșitul perioadei profetice de 2300 zile, El a intrat în cea de-a doua și ultimă fază a slujirii Sale ispașitoare. Aceasta este o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor păcatelor, simbolizată de curățirea sanctuarului ebraic din vechime in Ziua de ispășire. În acel serviciu simbolic, sanctuarul era curățat cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile ceresti sunt curățate cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care din cei morti dorm in Hristos si astfel, in El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea arată de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în  El, deci, sunt gata pentru înălțarea în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.
[sus]

25. A doua venire a Domnului Hristos. A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și împreună cu neprihăniții cei vii vor fi glorificati și luați la cer, iar cei nelegiuiți vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment n-a fost descoperit, de aceea suntem îndemnați să fim gata în orice vreme.
[sus]

26. Moartea și învierea. Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care Singur are nemurirea, va da viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viata vor fi glorificați  și luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiti, va avea loc după o mie de ani.
[sus]

27. Mileniul și sfârșitul păcatului. Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiti vor fi judecati; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască, ci ocupat numai de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinții Săi și Cetatea cea sfântă vor coborî din ceruri pe pământ. Morții cei nelegiuiti vor fi atunci înviați împreună .  Satana și îngerii lui vor înconjura cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curați pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.
[sus]

28. Noul pământ. Pe noul pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică, pentru iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic.
[sus]

 

 

 

Leave a Reply